vineri, 30 aprilie 2010
Calin a 8-a zi de Scoala parapanta
Calin se descurca foarte bine la D.V.-uri de la Ona dar daca vrea incet ,incet sa zboare in vinticel mai tare care sa il tina mai mult pe sus ,trebuie prima data sa invete un procedeu de coborire rapida.Azi a facut urechile mici ,miine urmeaza cele mari.
luni, 26 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Stagiu pregatire-invatarea zborului cu deltaplanul
Deltaplan Mogos 09 from emdoi on Vimeo.
Din mai de cind soseste Pieter la Mogos incepem stagii de pregatire pt. invatarea zborului cu deltaplanul in colaborare cu Scoala de zbor belgiana AceDeltaSchool.Nr. minim de elevi 1 maxim 6 persoane .Pt. mai multe informatii pot fi gasit pe tel. 0745572068.vineri, 23 aprilie 2010
Calin a 7-a zi de Scoala parapanta
Calin are BAFTA de vreme faina numai buna de un D.V.de la Ona.Dupa 7 zile de Scoala M2 a ajuns in virful dealului...
marți, 20 aprilie 2010
Ziua a 6-a.Total zi scoala zbor parapanta
Daca de dimineata Mihai si Calin au facut cite 3 zboruri de 1 min.de sus ,la amiaza vintul s-a intarit si s-a pus lateral fata asa ca au mai facut 3 serii de cite 3 zboruri pe decolarea mica,apoi au trecut la gonflaje 2h fiecare.La 17 au mai prins cite 2 zboruri de sus de sub padure.Total zi zbor 15 zb.,7 min.de stat pe sus in aer si cite 2 h gonflaje fiecare elev in parte. Cele 2 h de teorie ramin pe alta data cind nu se poate zbura.Scoala M2
luni, 19 aprilie 2010
Mihai 5- zboruri de la inaltime mai mare
Dupa servici Mihai baga rapid o cafeluta si 2 zboruri unul de la 100 m aprox. si al 2-lea de la 150 m diferenta nivel.Mai are decit un pas ca sa ajunga la Ona decolarea cea mai umblata din Zona M2...
Calin a 4-a zi pe panta scoala
O parte din decolari si aterizari facute de Calin in ziua 4 de scolarizare.E deja pregatit de Marele Zbor(decolare de la diferenta nivel mai mare 150-225 m cit permite Zona M2 de unde zboara asistat prin radio la decolare si de la sol de instructor si ajutorul acestuia din ziua respectiva si se face zbor de 2-3 min. functie de conditia meteo)
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Gonflaje-arta de a face corp comun cu aripa
In vinticelul de primavara...asistat de ciinele proprietar care isi apara teritoriul.
joi, 15 aprilie 2010
Mihai 4-prima decolare de la inaltime mai mare
Dupa 3 zile pe panta scoala unde a facut 30 decolari de la diferite inaltimi cuprinse intre 10 si 60 m si 4 h de gonflaje la sol,Mihai este pregatit pt. marele zbor cu difernta de nivel de 150 m.Am fi putut urca la decolarea de la Ona-225 m diferenta de nivel dar acolo era vint lateral mai mult de 45 grade asa ca am preferat sa raminem la prima decolare unde din cind in cind venea si cite o declansare de fata.Dupa decolarea lui Mihai filmarea a fost cam tremurata si neincadrata pe pleu pt. ca eram atent la statia radio si evolutia lui in ascendentele primavaratice.Jos la aterizare a fost asistat de Marius pe post de ajutor de instructor datorita experientei lui si admirat de Calin care spera sa prinda si el marele zbor.Dar vintul nu a fost de acord asa ca am mai stat pe panta scoala cu Calin in tinp ce Marius se dadea cu Targa 3 noua sa aripa de competitie la care trebuie sa isi adapteze stilul de pilotaj.
vineri, 9 aprilie 2010
Scoala parapanta-Valea Lupsei
Cind bate N preferam acest loc de zbor.Din pacate acum e plin de gunoaiele aruncate pe vale adica in Aries si care la topirea zapezii si ploile de peste ierna au fost lasate de viitura pe lunca.Asteptam 1 Mai cind lumea v-a iesi la gratare si probabil se v-a curata zona sau din contra v-a fi cu mai multa mizerie...
joi, 8 aprilie 2010
Termica inclinata...de vint
Rotirea într-o termică înclinată. Dacă parapanta ar avea viteză de înfundare 0, ai putea să menții o înclinare constantă ca să urmezi termica înclinată. Dar cu parapantele noastre care au viteză de înfundare, ai putea să cazi sub termica înclinată, așa că atunci când virezi trebuie să extinzi perioada de timp cât ești cu vântul în față în comparație cu acea când ești cu vântul de spate.
Găsirea unei ascendențe pierdute cu GPS-ul. Dacă ai înălțime și ai pierdut ascendența poți să o găsești folosind traiectoria memorată de GPS. Fixează scara ecranului cam la 200 m pe ecran și ai să vezi traiectoria circulară, deplasată de vânt. Zboară acolo unde ar trebui să fie următorul cerc.
Termici sub stratul de inversiune. Te poți aștepta la turbulențe mai mari la punctul de intersecție al termicii cu un eventual strat de inversiune.
Sursa termicii – Umbra de vânt. Cu cât zona generatoare de termică este mai ferită de vânt, cu atât termica va fi mai puternică și ciclul ei mai lung. Aceste zone acumulează mai multă căldură până să formeze o bulă. O suprafață expusă vântului nu va fi în stare să strângă o bulă mare de aer cald și să o elibereze într-un singur ciclu. În schimb va da o ascendență mai constanta , dar mai slabă. Când te uiți pe câmp după o zonă de termică, ia în considerare zona de sub vânt a unui sat, pădure, deal, o mică vale ( asta nu înseamnă să cobori acolo și să intri în rotor).
Când eşti la baza norului, fereşte-te de curenţii descendenţi materializaţi de filamentele de nor care coboară.
Balastul. Dacă e dur ( care poate răni pe cineva), păstrează-l. Dând drumul la balast nu vei obţine o îmbunătăţire substanţială a vitezei de coborâre.Vezi legile de mai jos. De exemplu, considerând că viteza ta minimă de înfundare este 1.1 m/s, dând drumul la 4,5 kg, când greutatea ta totală de zbor este de 91 kg, vei obţine o viteză de înfundare de 1.072 m/s. Mai bine concentrează-te la tehnica de pilotaj.
Un pilot cu balast pierde la viraje atât datorită creşterii directe a vitezei de înfundare cât şi datorită creşterii acesteia ca rezultat al unghiului mai mare de înclinare necesar unui viraj cu o rază dată. Acest efect este în mare proporţional cu creşterea în greutate. Dacă vrei să faci o cursă, petrecînd 2/3 din timp în zbor planat (nu în termică), atunci e bine să fii mai greu. În special dacă te aştepţi ca termicile să fie turbulente (când suplimentul de agilitate şi stabilitate te ajută să centrezi termica). Balastul te poate ajuta deasemenea să zbori o parapantă mai mare, care poate zbura ceva mai încet şi să întoarcă mai strâns în termică.
Simulator ieftin de termică. Mergi cu un prieten într-o parcare goală, ia o cretă, o legătoare pentru ochi şi un fluier. Mergi în mijloc şi leagă-te la ochi. prietenul desenează un cerc pe jos, marcînd “termica”, cam de 12 metri diametru, cu un X în mijloc. Spune-i prietenului să te aducă în afară cercului şi să te dirijeze iniţial înspre cerc. Prietenul va simula cu fluierul sunetul variometrului, după cum “centrezi termica”. Simulează poziţia braţelor. Începe cu o viteză mică, încearcă să te învîrti în jurul X-ului. Încearcă cu mai multe viteze.
Mitul sensului de rotaţie a termicilor. Dacă termica s-ar roti într-un sens bine definit, ar avea sens să virezi contra acestei rotaţii că să reduci viteza efectiva de rotaţie, înclinarea şi deci să creşti eficiența. Dar nu sunt probe concludente că aceasta se întâmpla. Forţa Coriolis face ca masele de aer mari să se învârtă, ca cele în mişcare datorită existenţei câmpurilor de presiune diferită. Dacă influenţează termica, o face doar la bază ei (Demoni de praf (La apropiere)), dar energia de rotaţie este rapid convertită în altitudine în urcare pură
Găsirea unei ascendențe pierdute cu GPS-ul. Dacă ai înălțime și ai pierdut ascendența poți să o găsești folosind traiectoria memorată de GPS. Fixează scara ecranului cam la 200 m pe ecran și ai să vezi traiectoria circulară, deplasată de vânt. Zboară acolo unde ar trebui să fie următorul cerc.
Termici sub stratul de inversiune. Te poți aștepta la turbulențe mai mari la punctul de intersecție al termicii cu un eventual strat de inversiune.
Sursa termicii – Umbra de vânt. Cu cât zona generatoare de termică este mai ferită de vânt, cu atât termica va fi mai puternică și ciclul ei mai lung. Aceste zone acumulează mai multă căldură până să formeze o bulă. O suprafață expusă vântului nu va fi în stare să strângă o bulă mare de aer cald și să o elibereze într-un singur ciclu. În schimb va da o ascendență mai constanta , dar mai slabă. Când te uiți pe câmp după o zonă de termică, ia în considerare zona de sub vânt a unui sat, pădure, deal, o mică vale ( asta nu înseamnă să cobori acolo și să intri în rotor).
Când eşti la baza norului, fereşte-te de curenţii descendenţi materializaţi de filamentele de nor care coboară.
Balastul. Dacă e dur ( care poate răni pe cineva), păstrează-l. Dând drumul la balast nu vei obţine o îmbunătăţire substanţială a vitezei de coborâre.Vezi legile de mai jos. De exemplu, considerând că viteza ta minimă de înfundare este 1.1 m/s, dând drumul la 4,5 kg, când greutatea ta totală de zbor este de 91 kg, vei obţine o viteză de înfundare de 1.072 m/s. Mai bine concentrează-te la tehnica de pilotaj.
Un pilot cu balast pierde la viraje atât datorită creşterii directe a vitezei de înfundare cât şi datorită creşterii acesteia ca rezultat al unghiului mai mare de înclinare necesar unui viraj cu o rază dată. Acest efect este în mare proporţional cu creşterea în greutate. Dacă vrei să faci o cursă, petrecînd 2/3 din timp în zbor planat (nu în termică), atunci e bine să fii mai greu. În special dacă te aştepţi ca termicile să fie turbulente (când suplimentul de agilitate şi stabilitate te ajută să centrezi termica). Balastul te poate ajuta deasemenea să zbori o parapantă mai mare, care poate zbura ceva mai încet şi să întoarcă mai strâns în termică.
Simulator ieftin de termică. Mergi cu un prieten într-o parcare goală, ia o cretă, o legătoare pentru ochi şi un fluier. Mergi în mijloc şi leagă-te la ochi. prietenul desenează un cerc pe jos, marcînd “termica”, cam de 12 metri diametru, cu un X în mijloc. Spune-i prietenului să te aducă în afară cercului şi să te dirijeze iniţial înspre cerc. Prietenul va simula cu fluierul sunetul variometrului, după cum “centrezi termica”. Simulează poziţia braţelor. Începe cu o viteză mică, încearcă să te învîrti în jurul X-ului. Încearcă cu mai multe viteze.
Mitul sensului de rotaţie a termicilor. Dacă termica s-ar roti într-un sens bine definit, ar avea sens să virezi contra acestei rotaţii că să reduci viteza efectiva de rotaţie, înclinarea şi deci să creşti eficiența. Dar nu sunt probe concludente că aceasta se întâmpla. Forţa Coriolis face ca masele de aer mari să se învârtă, ca cele în mişcare datorită existenţei câmpurilor de presiune diferită. Dacă influenţează termica, o face doar la bază ei (Demoni de praf (La apropiere)), dar energia de rotaţie este rapid convertită în altitudine în urcare pură
Termica...
“Când intri într-o termică puternică, simţi că te balansezi în faţa parapantei şi eşti tras în sus. Trebuie să ridici mâinile şi să dai viteză parapantei. Odată intrat în termică, redu viteza dar nu mai mult decît cea optimă ( la viteză minimă de înfundare). Mai important decât să zbori cu viteză minimă de înfundare este să te concentrezi asupra centrării în termică (folosind vario). Când ieşi din termică fi gata să frânezi parapanta deoarece o să simţi că te balansezi în spatele parapantei.
Centrarea în termică – Folosind variometrul. Cel mai simplu şi eficient: Cînd vario arată creşterea vitezei de urcare, deschide virajul, poţi chiar zbura drept un timp. Dacă viteză scade, strânge virajul, deoarece te depărtezi de miez. Nu e nevoie să iei în calcul întârzierea dată de vario, pentru că de obicei acesta arată viteză medie din ultimele secunde.
Dacă o termică puternică îţi ridică o parte a parapantei (seleta este ridicată pe acea parte), cealaltă parte este mai puţin încărcată şi poate avea o închidere (asimetrică). Vei simţi comanda din exterior că devine moale. Trage de comanda moale pentru a creşte unghiul de atac al părţii ridicate şi a preveni o închidere (asimetrica). Odată revenită presiunea în comandă, alege între a reintra complet în termică sau a o părăsi, dar nu rămîne în zona de tranziţie verticală din jurul ei.
Axa termicii este înclinată de vânt proporţional cu viteza de urcare a aerului din ea şi cu viteza vântului. Când urmăreşti o termică peste creasta unui munte, e normal să te vezi deplasat în spatele ei, pe măsură ce urci. Dar aminteşte-ţi că odată ce părăseşti termica vei fi nevoit să revii în faţa pantei. Vei avea de înfruntat un vânt de faţă.
Eşti departe de orice pantă, şi ai trecut prin ceva ascendenţă care acum nu mai e. Te întrebi în care parte să faci un viraj de 180 de grade că să intri iar în ascendenţă. Fă-l în partea care ţi-a ridicat cel mai mult parapanta cînd ai trecut prin ascendenţă, acesta te va apropia de miezul termicii.
Te roteşti în aceeaşi termică cu altcineva, la aceeaşi altitudine, descriind cercuri lărgi. Observi deodată că celălalt se înfundă tare. Strînge virajul că să eviţi zonă descendentă. Cînd celălalt va reveni în termică va fi sub tine.
Zboară în direcţia în care “aerul nu te vrea”. Termica încearcă să te dea afară, creând o pantă virtuală datorită variaţiei de ascendentă din interior.
Termică în apropierea pantei. Făcînd 8-uri poate fi mai bine decît să spiralezi dacă este riscul de a percuta panta.
De la Robbie Whittall : Când simţi că o termică îţi ridica o parte a parapantei, frânează acea parte, contiunuă să zbori drept, dar dacă senzaţia scade, virează mai mult în acea parte pentru a menţine acea senzaţie. Dacă manevra este executată corect, te vei afla într-un cerc în jurul termicii. Iată că ştii diametrul termicii. Apoi strînge virajul.
Dacă pierzi termica. Fă cercuri lărgi că să o regăseşti, uitându-te în acelaşi timp la piloţii de sub tine, ca să vezi dacă mai ai timp să foloseşti termica lor. Termicile active pentru piloţii de deasupra pot fi epuizate la înălţimea ta.
Deci termica în care ai fost te-a ridicat ceva, dar acum este prea slabă. De asemenea ştii că de obicei termica este acolo unde te afli. Mulţi piloţi nu se străduie să-şi minimizeze viteză de coborîre, gândindu-se că ceva care nu le face variometrul să ţipe nu e bun. Concentrează-te să stai în zonă, coborând cât mai puţin posibil. Activitatea termică este ciclică cu o perioadă de aproximativ 15 minute ( de fapt între 5- 30 de minute).
Dacă vezi ramurile mişcându-se jos, înseamnă că trece o termică. Mergi în acea zonă să o găseşti (doar dacă nu eşti deja în ascendenţa bună). Alt indicator de termică este un roi de gâze care urcă. Vara poţi vedea petale urcând. Dacă deodată miroşi ceva urât, de obicei vine de jos, cu termica.
De câtva timp zbori în aer calm şi deodată intri în descendenţă. Înseamnă că e ceva ascendenţă mai încolo, asa că nu vira prea repede. De obicei lânga descendenţe sunt ascendenţe, caută-le.
O coloană termică puternică este un obstacol pentru vânt. Dacă eşti în zona de sub vânt, aşteaptă-te la turbulenţe plus descendenţă. Dacă trebuie sa părăseşti termica, fă-o în vânt. Această regulă nu se aplică când faci zbor de distanţa.
Deplasarea miezului termicii. Vântul determină ca miezul termicii să fie deplasat înspre vânt. Gândeşte-te la secţiunea orizontală a termicii ca la o picătură de apa căzând orizontal în vânt. Dacă intri în termică de sub vânt, zboară mai în faţă ca să găseşti miezul real ( mai calm şi mai larg), nu sta în zona tulburată de ascendenţa din coada termicii. ”
Trucuri pentru parapantişti – Jérôme Daoust
Centrarea în termică – Folosind variometrul. Cel mai simplu şi eficient: Cînd vario arată creşterea vitezei de urcare, deschide virajul, poţi chiar zbura drept un timp. Dacă viteză scade, strânge virajul, deoarece te depărtezi de miez. Nu e nevoie să iei în calcul întârzierea dată de vario, pentru că de obicei acesta arată viteză medie din ultimele secunde.
Dacă o termică puternică îţi ridică o parte a parapantei (seleta este ridicată pe acea parte), cealaltă parte este mai puţin încărcată şi poate avea o închidere (asimetrică). Vei simţi comanda din exterior că devine moale. Trage de comanda moale pentru a creşte unghiul de atac al părţii ridicate şi a preveni o închidere (asimetrica). Odată revenită presiunea în comandă, alege între a reintra complet în termică sau a o părăsi, dar nu rămîne în zona de tranziţie verticală din jurul ei.
Axa termicii este înclinată de vânt proporţional cu viteza de urcare a aerului din ea şi cu viteza vântului. Când urmăreşti o termică peste creasta unui munte, e normal să te vezi deplasat în spatele ei, pe măsură ce urci. Dar aminteşte-ţi că odată ce părăseşti termica vei fi nevoit să revii în faţa pantei. Vei avea de înfruntat un vânt de faţă.
Eşti departe de orice pantă, şi ai trecut prin ceva ascendenţă care acum nu mai e. Te întrebi în care parte să faci un viraj de 180 de grade că să intri iar în ascendenţă. Fă-l în partea care ţi-a ridicat cel mai mult parapanta cînd ai trecut prin ascendenţă, acesta te va apropia de miezul termicii.
Te roteşti în aceeaşi termică cu altcineva, la aceeaşi altitudine, descriind cercuri lărgi. Observi deodată că celălalt se înfundă tare. Strînge virajul că să eviţi zonă descendentă. Cînd celălalt va reveni în termică va fi sub tine.
Zboară în direcţia în care “aerul nu te vrea”. Termica încearcă să te dea afară, creând o pantă virtuală datorită variaţiei de ascendentă din interior.
Termică în apropierea pantei. Făcînd 8-uri poate fi mai bine decît să spiralezi dacă este riscul de a percuta panta.
De la Robbie Whittall : Când simţi că o termică îţi ridica o parte a parapantei, frânează acea parte, contiunuă să zbori drept, dar dacă senzaţia scade, virează mai mult în acea parte pentru a menţine acea senzaţie. Dacă manevra este executată corect, te vei afla într-un cerc în jurul termicii. Iată că ştii diametrul termicii. Apoi strînge virajul.
Dacă pierzi termica. Fă cercuri lărgi că să o regăseşti, uitându-te în acelaşi timp la piloţii de sub tine, ca să vezi dacă mai ai timp să foloseşti termica lor. Termicile active pentru piloţii de deasupra pot fi epuizate la înălţimea ta.
Deci termica în care ai fost te-a ridicat ceva, dar acum este prea slabă. De asemenea ştii că de obicei termica este acolo unde te afli. Mulţi piloţi nu se străduie să-şi minimizeze viteză de coborîre, gândindu-se că ceva care nu le face variometrul să ţipe nu e bun. Concentrează-te să stai în zonă, coborând cât mai puţin posibil. Activitatea termică este ciclică cu o perioadă de aproximativ 15 minute ( de fapt între 5- 30 de minute).
Dacă vezi ramurile mişcându-se jos, înseamnă că trece o termică. Mergi în acea zonă să o găseşti (doar dacă nu eşti deja în ascendenţa bună). Alt indicator de termică este un roi de gâze care urcă. Vara poţi vedea petale urcând. Dacă deodată miroşi ceva urât, de obicei vine de jos, cu termica.
De câtva timp zbori în aer calm şi deodată intri în descendenţă. Înseamnă că e ceva ascendenţă mai încolo, asa că nu vira prea repede. De obicei lânga descendenţe sunt ascendenţe, caută-le.
O coloană termică puternică este un obstacol pentru vânt. Dacă eşti în zona de sub vânt, aşteaptă-te la turbulenţe plus descendenţă. Dacă trebuie sa părăseşti termica, fă-o în vânt. Această regulă nu se aplică când faci zbor de distanţa.
Deplasarea miezului termicii. Vântul determină ca miezul termicii să fie deplasat înspre vânt. Gândeşte-te la secţiunea orizontală a termicii ca la o picătură de apa căzând orizontal în vânt. Dacă intri în termică de sub vânt, zboară mai în faţă ca să găseşti miezul real ( mai calm şi mai larg), nu sta în zona tulburată de ascendenţa din coada termicii. ”
Trucuri pentru parapantişti – Jérôme Daoust
Virajele...
“Uită-te, înclină-te, întoarce. Întoarce capul în direcţia în care virezi să vezi dacă e liber înainte de a vira. Mai mult, întorcând capul ai tendinţa să faci o aplecare în seletă mai bună.
Aminteşte-ţi regulile de bază ale zborului cu parapanta. Prioritate în dreapta. Pilotul cu panta în dreapta are prioritate. Pilotul de sub tine are prioritate. Dacă te înscrii într-o termică şi nu eşti primul, roteşte-te în acelaşi sens cu ceilalţi.
Comenzile dure măresc viteza de înfundare, mărind înclinarea. Pentru a avea performanţe optime fă manevre dulci. Comenzile dure fac ca unghiul de înclinare al parapantei să oscileze. Ce urmează descrie un fapt comun: fiind în faţa pantei, pilotul crede că dacă face un viraj suficient de înclinat poate face un 360. Dând o comandă amplă, obţine repede o înclinare mare. Dar cum se roteşte înspre pantă, unghiul de înclinare faţă de pantă revine la aproape zero, parapanta înclinată fiind paralelă cu panta. Gândindu-se că nu dă comandă suficientă, trage şi mai mult comandă din interior, provocând o vrie şi percutând panta.
Răsucirea comenzilor pe încheieturile măinilor. Zborul cu parapanta în acest fel este periculos pentru că dacă ai nevoie să prinzi/arunci mânerul rezervei sau să ajungi la ceva destul de departe de scripetele comenzii vei induce o recţie nedorită parapantei din cauza comenzii prea trase. Nu poţi să scoţi repede mâna din comandă, mai ales dacă ai mănuşi. De asemenea cred că feedback-ul este mai mic decât dacă ţii comenzile cu degetele.
Unghiul de înclinare în seletă. Ajustează-ţi seleta ca să te poţi înclina pe spate. Stând înclinat pe spate în seletă nu pare natural la prima vedere (ca şi alte lucruri în aviaţie) dar dacă o faci iţi vei îmbunătăţi stilul de zbor cu parapanta. Ca să-ţi demonstrezi diferenţa, încearcă acest exerciţiu. Stai în seletă şi observă ce vezi în faţă. Stând ridicat, poţi vedea:
•picioarele
•pamântul
Când eşti înclinat pe spate (cu ochii la orizont), poţi vedea :
•mâinile (şi mărimea mişcărilor pe care le faci cu ele)
•carabinierele (şi mărimea înclinării în seletă la viraje)
•Acceleratorul (cu cât este extins în fiecare parte)
•parapanta (la marginea câmpului vizual)
•pământul (cu referinţe la capul ţinut şi traiectoria la sol)
Încearcă să faci cea mai mare înclinare laterală în seletă în cele două poziţii. Vei constata că te poţi înclina mai mult când eşti lăsat pe spate. Şi totuşi reversul medaliei: momentul de inerţie al pilotului pe axa transversală este mai mare, crescând şansa de a avea o răsucire ca urmare a unei mari închideri.
Când zbori cu parapanta lângă o creastă, apropiat de pantă, menţine permanent o înclinare în seletă în afara pantei, pentru că dacă vei avea o închidere pe partea pantei va fi mai puţin probabil să fi întors în pantă şi vei fi gata să corectezi. Notează că o înclinare prea mare va necesita o comandă pe partea exterioară, ceea ce micşoreaza fineţea. Determină compromisul între siguranţă şi performaţă.”
Jerome Daoust
Aminteşte-ţi regulile de bază ale zborului cu parapanta. Prioritate în dreapta. Pilotul cu panta în dreapta are prioritate. Pilotul de sub tine are prioritate. Dacă te înscrii într-o termică şi nu eşti primul, roteşte-te în acelaşi sens cu ceilalţi.
Comenzile dure măresc viteza de înfundare, mărind înclinarea. Pentru a avea performanţe optime fă manevre dulci. Comenzile dure fac ca unghiul de înclinare al parapantei să oscileze. Ce urmează descrie un fapt comun: fiind în faţa pantei, pilotul crede că dacă face un viraj suficient de înclinat poate face un 360. Dând o comandă amplă, obţine repede o înclinare mare. Dar cum se roteşte înspre pantă, unghiul de înclinare faţă de pantă revine la aproape zero, parapanta înclinată fiind paralelă cu panta. Gândindu-se că nu dă comandă suficientă, trage şi mai mult comandă din interior, provocând o vrie şi percutând panta.
Răsucirea comenzilor pe încheieturile măinilor. Zborul cu parapanta în acest fel este periculos pentru că dacă ai nevoie să prinzi/arunci mânerul rezervei sau să ajungi la ceva destul de departe de scripetele comenzii vei induce o recţie nedorită parapantei din cauza comenzii prea trase. Nu poţi să scoţi repede mâna din comandă, mai ales dacă ai mănuşi. De asemenea cred că feedback-ul este mai mic decât dacă ţii comenzile cu degetele.
Unghiul de înclinare în seletă. Ajustează-ţi seleta ca să te poţi înclina pe spate. Stând înclinat pe spate în seletă nu pare natural la prima vedere (ca şi alte lucruri în aviaţie) dar dacă o faci iţi vei îmbunătăţi stilul de zbor cu parapanta. Ca să-ţi demonstrezi diferenţa, încearcă acest exerciţiu. Stai în seletă şi observă ce vezi în faţă. Stând ridicat, poţi vedea:
•picioarele
•pamântul
Când eşti înclinat pe spate (cu ochii la orizont), poţi vedea :
•mâinile (şi mărimea mişcărilor pe care le faci cu ele)
•carabinierele (şi mărimea înclinării în seletă la viraje)
•Acceleratorul (cu cât este extins în fiecare parte)
•parapanta (la marginea câmpului vizual)
•pământul (cu referinţe la capul ţinut şi traiectoria la sol)
Încearcă să faci cea mai mare înclinare laterală în seletă în cele două poziţii. Vei constata că te poţi înclina mai mult când eşti lăsat pe spate. Şi totuşi reversul medaliei: momentul de inerţie al pilotului pe axa transversală este mai mare, crescând şansa de a avea o răsucire ca urmare a unei mari închideri.
Când zbori cu parapanta lângă o creastă, apropiat de pantă, menţine permanent o înclinare în seletă în afara pantei, pentru că dacă vei avea o închidere pe partea pantei va fi mai puţin probabil să fi întors în pantă şi vei fi gata să corectezi. Notează că o înclinare prea mare va necesita o comandă pe partea exterioară, ceea ce micşoreaza fineţea. Determină compromisul între siguranţă şi performaţă.”
Jerome Daoust
Aterizarea...in deriva pe vint lateral
Aterizarea cu parapanta în derivă. Ai decis să aterizezi dar vântul nu e în lungul axei de aterizare. Vei fi nevoit să zbori în derivă, zburând relativ într-un unghi oarecare cu axa faţa de sol. Să consideram că vântul bate din stânga. Dacă iţi menţii capul de zbor aliniat la axa de aterizare, traiectoria ta va descrie o linie înspre dreapta axei de aterizare, ajungând în dreapta locului de aterizare. Mai devreme sau mai târziu va trebui să compensezi această deviaţie. Depinzând de mărimea componentei laterale a vântului, va trebui să zbori pe o direcţie deviată de axa aterizării. A deriva nu înseamnă a vira încontinuu. Cel mai scurt drum nu este întotdeauna obţinut dacă zbori cu faţa la ţinta.
Aterizarea cu parapanta lânga/în ploaie. Plouă zdravăn la orizont (10+ km). Aşteaptă-te ca vântul să se inteţească puternic în timp ce vii la aterizare, din cauza acestui “duş” de aer rece care loveşte solul.
Vei ateriza cu parapanta într-o zonă cu vânt tare. Aminteşte-ţi că o lizieră de copaci sau o casă pot induce turbulenţe pâna la de 10 ori înălţimea lor. Cu cât vântul este mai puternic, cu atât mai puţin trebuie să frânezi parapanta.
Aterizarea cu spatele. Dacă eşti surprins că zbori în spate la aterizare, răsuceşte-te în seletă încrucişând chingile. Nu frâna deloc parapanta.E mai uşor să fugi în faţă decât în spate.”
Jerome Daoust
Aterizarea cu parapanta lânga/în ploaie. Plouă zdravăn la orizont (10+ km). Aşteaptă-te ca vântul să se inteţească puternic în timp ce vii la aterizare, din cauza acestui “duş” de aer rece care loveşte solul.
Vei ateriza cu parapanta într-o zonă cu vânt tare. Aminteşte-ţi că o lizieră de copaci sau o casă pot induce turbulenţe pâna la de 10 ori înălţimea lor. Cu cât vântul este mai puternic, cu atât mai puţin trebuie să frânezi parapanta.
Aterizarea cu spatele. Dacă eşti surprins că zbori în spate la aterizare, răsuceşte-te în seletă încrucişând chingile. Nu frâna deloc parapanta.E mai uşor să fugi în faţă decât în spate.”
Jerome Daoust
Decolarea cu parapanta
Eşti ridicat în aer în timpul rotaţiei de după o decolare cu faţa la aripă. Dacă există riscul să fim ridicaţi astfel, te poţi gândi că e o idee bună este să te întorci repede înainte ca aceasta să se întâmple. Dar dacă picioarele părăsesc pământul în timpul acestei rotaţii rapide, atunci nu vei putea opri rotirea şi vei avea o răsucire de chingi, ceea ce te poate dezorienta. Mi s-a întimplat şi mie, şi am tras comanda greşită până când m-am întors înspre pantă. Pentru a preveni acestea, nu fă o întoarcere rapidă şi/sau cere asistenţă la decolare (eşti prea mândru?). Cel mai important, relaxează-te, zboară în faţa pantei şi apoi răsuceşte-te în poziţie normală. Ţine chingile în timpul rotaţiei înapoi, încearcă să le ţii separate (aceasta poate transmite o oarecare rotaţie către parapantă). Verifică înainte de decolare că chinga de piept nu este prea strinsă. Pentru acei cu talent sportiv, întindeţi braţele în lateral şi picioarele în faţă ( măreşte inerţia de rotaţie, reduce viteza de rotaţie) atunci când chingile se opun rotaţiei în poziţia mediană, şi răsuciţi pieptul pentru a menţine poziţia.
Controlul parapantei la decolare. Înainte de a decola, examinează-ţi parapanta pentru a previni o petrecere de suspante, o cravată, sau un nod care sunt greu de văzut de sub parapantă. Aceste situaţii pot fi ireversibile în zbor. Dacă este suficient vânt, stai pe loc şi examinează parapanta câteva secunde când este deasupra.
Parapanta este deasupra ta dar înclinată pe o parte. Trăgând doar de comanda de pe partea mai înălţată aceasta nu va face decât ca această parte să coboare în spate dacă nu imprimăm şi o mişcare rapidă în faţă. Cea mai importantă acţiune este să-ţi schimbi poziţia înspre partea care este coborâtă. Ideea este să te recentrezi sub aripă.
Coborârea parapantei-cu B-urile. Dacă atunci când gonflezi parapanta trebuie să o cobori repede ( rafală de vânt), trage de B-uri, dând drumul la comenzi. Aceasta aduce parapanta jos mai repede decât cu comenzile. Observă că dacă ţii şi comenzile creezi o suprafaţă rezistentă între B-uri şi bordul de fugă, deci dă drumul la frâne.Nu practica aceasta decât la nevoie deorece se suprasolicită punctele de legare a B-urilor.
Coborârea aripii-Închidere laterală. Dacă atunci când gonflezi parapanta trebuie să o cobori repede( rafală de vânt), fugi spre o laterală a parapantei, urmărind-o înapoi, strângând comanda pe acea parte. Aceasta va întoarce parapanta în lungul vântului si va prezenta o suprafaţă mai mică expusă la vânt. Odată parapanta întoarsă cu 45 de grade, colţul expus la vânt se va închide.
Lasă cel puţin un alt pilot să decoleze înaintea ta pentru a-ţi face o idee despre condiţiile de zbor. Dacă decolezi fără vânt, identifică cel mai coborât obstacol din calea ta de zbor.
De obicei, curenţii termici au ciclicitate temporală. Studiind viteza vântului 20 de minute, vei fi în stare să anticipezi următorul ciclu şi să decolezi chiar înainte ca vântul să se înteţească iar. Trebuie deasemenea să observi durata maximului de vânt dintr-un ciclu .
Dacă simţi un uşor vânt de faţă dar privind înapoi vezi copaci clătinaţi de vânt, uită-te la mişcarea norilor pentru a stabili dacă de fapt nu eşti într-o zonă de rotor datorată unui vânt puternic de spate.
La decolare ai vânt puternic de faţă (20+ km/h,) şi cei de sub zona de decolare raportează vânt slab (sub 5 km/h). Aceasta indică, că ascendenta medie (ignorând termicile) nu va fi aşa de bună, pentru că vântul nu vine de la o altitudine mai coborâtă. Aşteaptă-te la un vânt puternic de fată fără prea multă ascendenţă.”
Jerome Daoust
Controlul parapantei la decolare. Înainte de a decola, examinează-ţi parapanta pentru a previni o petrecere de suspante, o cravată, sau un nod care sunt greu de văzut de sub parapantă. Aceste situaţii pot fi ireversibile în zbor. Dacă este suficient vânt, stai pe loc şi examinează parapanta câteva secunde când este deasupra.
Parapanta este deasupra ta dar înclinată pe o parte. Trăgând doar de comanda de pe partea mai înălţată aceasta nu va face decât ca această parte să coboare în spate dacă nu imprimăm şi o mişcare rapidă în faţă. Cea mai importantă acţiune este să-ţi schimbi poziţia înspre partea care este coborâtă. Ideea este să te recentrezi sub aripă.
Coborârea parapantei-cu B-urile. Dacă atunci când gonflezi parapanta trebuie să o cobori repede ( rafală de vânt), trage de B-uri, dând drumul la comenzi. Aceasta aduce parapanta jos mai repede decât cu comenzile. Observă că dacă ţii şi comenzile creezi o suprafaţă rezistentă între B-uri şi bordul de fugă, deci dă drumul la frâne.Nu practica aceasta decât la nevoie deorece se suprasolicită punctele de legare a B-urilor.
Coborârea aripii-Închidere laterală. Dacă atunci când gonflezi parapanta trebuie să o cobori repede( rafală de vânt), fugi spre o laterală a parapantei, urmărind-o înapoi, strângând comanda pe acea parte. Aceasta va întoarce parapanta în lungul vântului si va prezenta o suprafaţă mai mică expusă la vânt. Odată parapanta întoarsă cu 45 de grade, colţul expus la vânt se va închide.
Lasă cel puţin un alt pilot să decoleze înaintea ta pentru a-ţi face o idee despre condiţiile de zbor. Dacă decolezi fără vânt, identifică cel mai coborât obstacol din calea ta de zbor.
De obicei, curenţii termici au ciclicitate temporală. Studiind viteza vântului 20 de minute, vei fi în stare să anticipezi următorul ciclu şi să decolezi chiar înainte ca vântul să se înteţească iar. Trebuie deasemenea să observi durata maximului de vânt dintr-un ciclu .
Dacă simţi un uşor vânt de faţă dar privind înapoi vezi copaci clătinaţi de vânt, uită-te la mişcarea norilor pentru a stabili dacă de fapt nu eşti într-o zonă de rotor datorată unui vânt puternic de spate.
La decolare ai vânt puternic de faţă (20+ km/h,) şi cei de sub zona de decolare raportează vânt slab (sub 5 km/h). Aceasta indică, că ascendenta medie (ignorând termicile) nu va fi aşa de bună, pentru că vântul nu vine de la o altitudine mai coborâtă. Aşteaptă-te la un vânt puternic de fată fără prea multă ascendenţă.”
Jerome Daoust
Trucuri pt. parapantisti-Jerome Daoust
“Aranjatul în seletă. Multe accidente s-au întâmplat din cauză că piloţii se grăbesc să se aşeze cât mai bine în seletă imediat după decolare . Cel mai rău procedează aceia care îşi aranjează fundul seletei cu comenzile în mâini. Pilotul poate provoca neintenţionat o angajare sau dacă foloseşte o singură mână provoacă o vrie. O altă idee rea este de a lăsa comenzile din mână, poate surveni o închidere asimetrică şi găsirea comenzilor ia prea mult timp, suficient pentru a percuta panta. Tot o idee nu prea bună este să se ţină comenzile într-o singură mână iar cu cealaltă să se aranjeze seleta pentru că tot nu se poate controla o închidere asimetrică, ca atunci când comenzile s-ar ţine normal. Dacă nu eşti bine aşezat în seletă după decolare, aşteaptă până când capeţi suficientă înălţime şi apoi foloseşte tehnica următoare. Lasă-te pe spate şi ridică genunchii spre piept în timp ce împingi ( nu trage) cu ambele în mâini (în care ai comenzile) chingile portsuspante la nivelul normal la care ţii comenzile în zbor şi scutură-te în seletă, pentru a te ajuta să “cazi în ea”. Puţin antrenament la sol, agăţând seleta de o bară, nu strică. Nu ai chingile de picioare prea strânse ?
Atitudinea. Nu trebuie neapărat să decolezi. Dacă nu te simţi pregătit cu condiţiile de zbor sau cu o noua zonă de zbor, zboară în altă zi sau într-un loc mai bun. Ai grijă de efectul de grup şi de cei care zboară doar pentru spectacol. Am auzit de multe ori “Ei, acum decolez !”, şi apoi îi vezi luptând cu vântul puternic, poate părea că se amuză.
Dacă vântul variază cu mai mult de 10 km/h în mai puţin de 3 secunde, vei întâlni turbulenţe. Nu decola.
Următoarele se aplică la decolări de pe vârfuri rotunde. Ca regulă generală, unii pot încă să decoleze dacă viteza medie a vântului este de20km/h cu rafale pâna la 25 km/h care nu durează mai mult de 5 secunde, şi tot pot avea o margine de siguranţă având în vedere viteza maximă a parapantei lor. Alţii trebuie să aprecieze viteza vântului cu mult mai în faţă. Înclină anemometrul ca să găseşti viteza maximă a vântului. Aminteşte-ţi că viteza vântului scade în apropierea solului. Aminteşte-ţi că este mai multă ascendenţă şi viteză orizontală a vântului este mai mică mai în faţa pantei.
Norii se înnegresc. Termicile şi zonele largi de ascendenţă devin puternice. Nu decola, sau aterizează dacă eşti în zbor. Dacă te uiţi în jur poţi vedea ploi la distanţă.
Înainte de a ridica parapanta, spune-ţi : “Aceasta este o încercare şi voi decola doar dacă totul e perfect”. Nu gândi : “Am ratat decolarea de doua ori deja, şi nu vreau sa mai dau prilej altora să râda”. Ţânţarii înfometaţi sunt deasemenea un motiv rău de a grăbi decolarea.
După decolare, parapanta coboară pentru a câştiga viteză (nu ai alergat suficient de repede) şi apoi urmează o resursă. Dacă tragi comenzile când resursa începe, vei amplifica mişcarea pendulatorie şi poţi provoca o angajare în vârful mişcării. Acest efect se accentuează dacă întâlneşti o ascendenţă în acelaşi timp.
Top 10 al motivelor proaste pentru a decola : 10) Am aşteptat prea mult. 9) Nu pot să cobor pe jos. Mi-e foame sau frig. 7) A fost un urcuş lung până aici. 6) Se înserează. 5) Hai să decolăm înainte să înceapă ploaia. 4) Mă mănâncă ţânţarii de viu. 3) Întârzii la cină. 2) Voi trece de fraier dacă nu decolez ( efectul de grup).1) Aceasta e ultima mea zi de vacanţă !”
Jerome Daoust
Atitudinea. Nu trebuie neapărat să decolezi. Dacă nu te simţi pregătit cu condiţiile de zbor sau cu o noua zonă de zbor, zboară în altă zi sau într-un loc mai bun. Ai grijă de efectul de grup şi de cei care zboară doar pentru spectacol. Am auzit de multe ori “Ei, acum decolez !”, şi apoi îi vezi luptând cu vântul puternic, poate părea că se amuză.
Dacă vântul variază cu mai mult de 10 km/h în mai puţin de 3 secunde, vei întâlni turbulenţe. Nu decola.
Următoarele se aplică la decolări de pe vârfuri rotunde. Ca regulă generală, unii pot încă să decoleze dacă viteza medie a vântului este de20km/h cu rafale pâna la 25 km/h care nu durează mai mult de 5 secunde, şi tot pot avea o margine de siguranţă având în vedere viteza maximă a parapantei lor. Alţii trebuie să aprecieze viteza vântului cu mult mai în faţă. Înclină anemometrul ca să găseşti viteza maximă a vântului. Aminteşte-ţi că viteza vântului scade în apropierea solului. Aminteşte-ţi că este mai multă ascendenţă şi viteză orizontală a vântului este mai mică mai în faţa pantei.
Norii se înnegresc. Termicile şi zonele largi de ascendenţă devin puternice. Nu decola, sau aterizează dacă eşti în zbor. Dacă te uiţi în jur poţi vedea ploi la distanţă.
Înainte de a ridica parapanta, spune-ţi : “Aceasta este o încercare şi voi decola doar dacă totul e perfect”. Nu gândi : “Am ratat decolarea de doua ori deja, şi nu vreau sa mai dau prilej altora să râda”. Ţânţarii înfometaţi sunt deasemenea un motiv rău de a grăbi decolarea.
După decolare, parapanta coboară pentru a câştiga viteză (nu ai alergat suficient de repede) şi apoi urmează o resursă. Dacă tragi comenzile când resursa începe, vei amplifica mişcarea pendulatorie şi poţi provoca o angajare în vârful mişcării. Acest efect se accentuează dacă întâlneşti o ascendenţă în acelaşi timp.
Top 10 al motivelor proaste pentru a decola : 10) Am aşteptat prea mult. 9) Nu pot să cobor pe jos. Mi-e foame sau frig. 7) A fost un urcuş lung până aici. 6) Se înserează. 5) Hai să decolăm înainte să înceapă ploaia. 4) Mă mănâncă ţânţarii de viu. 3) Întârzii la cină. 2) Voi trece de fraier dacă nu decolez ( efectul de grup).1) Aceasta e ultima mea zi de vacanţă !”
Jerome Daoust
luni, 5 aprilie 2010
Gonflaje-Mihai
Suna telefonul.Marius vrea sa stie cum e VINTUL si cind afla ca e de gonflaje il suna pe Mihai si vin la panta intr-o fuga.Numai bine pt.ca dupa aprope 3 h Calin e fleasca,asa ca Mihai isi ia gogosarul si se pune si el pe ...facut mina de parapantist.Chiar daca nu am putut zbura a fost o zi cistigata pt.toata lumea inclusiv Marius care daca nu a mai prins W sa stea la panta a facut GONFLAJE cu dhv 2 a lui cot la cot cu noii elevi.
Exercitii cu pleul la sol-Calin
Poteca prin padure din oras la Mihoiesti ne duce direct la decolare.Vintul este prea tarisor pt. Calin asa ca luam decizia ca eu sa cobor aripa in zbor mai jos de unde el sa faca gonflaje in vint.Chiar daca panta tinea si cu aripa antica de scoala nu am intrat la panta cu toate ca ma mincau minutele si am coborit cumintel panta cu gogosarul RAGGAE de la AIRWAVE.Calin se apuca voiniceste de tras pleul si dupa vreo 2-3 h de gonflaje tot transpirat isi da seama ca de aici incepe greul si cu VINTUL nu te pui...
vineri, 2 aprilie 2010
Calin a 2-a zi pe panta scoala
Calin continua "scolarizarea" cu pleul.Avem parte de vreme buna cu declansari termice slabe asa ca prinde deja decolari de sub padure face primele viraje de 180 grade fara retineri aterizeaza cu vintul de fata tot timpul si ramine in picioare.E binisor pt a 2-a zi de scoala in simpla comanda adica singur asistat prin statia radio de instructor.
joi, 1 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)